miercuri, 1 ianuarie 2014

Doar pentru satisfacerea unor..."curiozităţi" (predilectă preocupare a celor care preferă statistica, oricărei sensibilităţi lirice), public mai jos câteva din sonetele scise după tipărirea şi recentalansare a volumului 80 de sonete pentru 80 de ani.

                                    L A  M U L Ţ I  A N I

E ziua ta şi-mi pare-atât de bine
Că pot să-ţi fiu alături cu-un sonet,
Nu-s foarte pregătită, n-am buchet,
Dar îţi ofer ce-am mai frumos în mine:

Respect, iubire necondiţionată,
Şi zile încărcate cu poeme;
Aştept un vis în noapte să mă cheme,
Stârnind creaţia cea minunată

Privind mirată anii ce s-au scurs,
Mă-ntreb de mai avem ceva de spus
În lumea asta rea şi egoistă!

Dar cu sonetul tău nu pot fi tristă,
Iar lumea e mai bună, mai frumoasă,
Mă pot simţi ferice… mai acasă!

           Alexandrina Chelu
                                        04. nov. 2013                        

                                                 *  

                            Moto:„Nu-s foarte pregătită, n-am buchet”
                                                 (citat)

                Repliocă

Tu înseşi eşti buchet, iubită Muză!
Iar florilegiul tău e vis cromatic, 
În statusul poetic, prea extatic.
Parfumul Tău suav mi-e călăuză.

Prin labirintul relelor ce-abundă
Mă porţi de mână ca pe un Icar
Eu nu sunt orb, dar viaţa-mi e imundă
Eşti Ariadna mea… Nu am habar

Nici de capcane, nici de foc de-Apollo
Că nu-mi trebuie aripi, te-am pe Tine
Mai dăruieşte-mi timp să plâng în voie

Să mai consum din lacrimi. Mi-este bine
Când mai adaug fericiri la chin
’nainte de-a mă trece, hăt, dincolo…

                   Noru Silvan
                         
                          *
                      Există

Există vorbe care nu se spun
Există lucruri care nu se fac
Există oameni care şed şi tac
Dar, eu poetul, ce mai sunt acum,

Iar de nu spun , nu fac şi nici nu tac?!
Rămân fiinţă scoasă din context?
Un nimeni, „valorând” doar un pitac?
Ce-a apărut pe lume ca pretext?

Oh, Doamne, mic mă văd când mă compar
Şi cât de unic sunt când mă privesc
Prin ochii muzei, celei ce-o iubesc

Atunci vorbesc şi scriu…, nu am habar
De sufletele pline de venin
Ce-ar vrea să ne urâm, nu să iubim

                  Noru Silvan
                             
                          *

                  Jocul firii

E caznă peste fire absenţa muzei mele
Cu disperare caut şi bântuiesc Parnasul
Măcar să-i simt parfumul…îmi obosesc Pegasul.
Din ce-a fost pomul vieţii, rămân numai surcele

Dar  Suri se ascunde. Ea ştie jocul firii:
Să te prefaci că nu vrei de fapt ce îşi doreşte
Orice vestală pură supusă doar iubirii
Forţa supremă-n lume, ce prinde ca un cleşte

Nu doar poeţii lirici au scris că nu-i scăpare
Să fugi de o săgeată în inimă ţintită
De Eros, ce împarte plăcerea care doare
Şi celor ce-o aşteaptă şi celor ce-o evită

Sărutul nu-i ventuză (cândva contra răcelii!)
Ci numai o suavă duşmană-a îndoielii…

                       Noru Silvan
                                
                              *

       Moto: „Sfiiciunea, o formă a smereniei…”

           Puterea sfiiciunii

Să nu te-înfrupţi din lacrima sărată
Ce-atinge un obraz cu un sărut
De mult nu-mi amintesc să fi avut
O sensibilitate-aşa ciudată…

Că cine plânge – zice-se – descarcă
Neghina ce s-a adunat în sine
Batista nu se cade a fi leoarcă
Ca să reducă tot ce-i rău în mine

Dacă ai cap, ascultă-ţi raţiunea
Iar dacă nu, supune-te iubirii
Să îţi ghideze apele prin riduri

Nimic nu-i preţios ca darul firii
Ce ne răsfaţă toată sfiiciunea
Naivă, ce străpunge orice ziduri

             Noru  Silvan

                    *
               Hamlet

Hamlet a zis că restul e tăcere
Şi-apoi a fost o linişte deplină
Nainte de-a se face iar lumină
Era o prorocire, nu o vrere

Şi spartu-s-a oglinda-n miliarde
De cioburi… ce ţi-e şi mulţimea
Care reflectă toată figurănimea
Doar în păcatul crimei ce te arde

Căci nu poţi recolta  decât ce seameni
Întâi iubeşte-i, sensibil necurmat
Iar dacă vrei să te bazezi pe oameni

Aşteaptă-te  să-ţi dea  dezamăgire 
Că nu poţi poseda ce nu ţi-e dat
Puţini mai sunt sensibili la iubire

           Noru silvan

                  *











vineri, 22 februarie 2013

Criptos


                      CRIPTOS

Chem Întunericul, să-i simt prezenţa
Fără de el nu pot gusta Lumina
Numai contrastul naşte crinolina
Ce-împodobeşte de culori esenţa

Trăirea mea să fie doar părere
Şi zbuciumul simplu ecou de fiere
Ci numai din sinistra-împerechere
Între simţirea mută şi durere

Între cabala, verde gelozie
Sădită-n suflet întru înmuiere
’nainte de păşirea-n veşnicie

Cum nu poţi fi sătul de mângâiere
Iubeşte-te pe tine când eşti altul
La fel cum el îţi va iubi înaltul

                  Noru Silvan



duminică, 17 februarie 2013

Sonetul


                


                                                      Sonetul


De când cunoaştem ce au scris poeţii
Dând vers rotund simţirii lor profunde
Ce naviga pe-oniricele unde
Călăuzit de curcubeul vieţii

De-atunci, de mult, de câte veacuri pline?
Inima lor născu sonet romantic
Ce-a fost mereu o gazdă, un paharnic
Menit ca să deschidă porţi sublime

Aezilor, cu vise de smaralde,
Ce-şi acordau lăuta să dezmierde
Oricare suflet tânăr ce se pierde
În focul setei de săruturi calde  

Să nu vă mire, e în starea firii:
Sonetul este fratele iubirii

             Noru Silvan
Oradea, duminică 17februarie.2013

joi, 24 ianuarie 2013

Imbecilitate britanică

Trebuie oare să fii  "specialist" englez, ca să fii aşa de tâmpit ??? 

"95% dintre români înţeleg spontan limba  moldovenească"   

Un studiu iniţiat de comitetul pe probleme de lingvism  al Uniunii Europene a relevat, în mod absolut surprinzător, că: 95.26% dintre  români înţeleg spontan limba oficială a Republicii Moldova, respectiv, limba  moldovenească. 

"Fenomenul este cu atât mai teribil, cu cât limba în cauza  este, după cum probabil se cunoaşte, una dintre cele mai noi limbi  indo-europene, apărută pe planetă de abia de două decenii, mai exact, în  anul 1989".         

Uluiţi, "cercetătorii britanici" afirmă că singura  explicaţie plauzibilă este că românii sunt înzestraţi genetic cu inteligenţă  deosebită, talent în comunicare şi o profundă înclinaţie spre limbi străine.  

Un argument invocat în sprijinul acestei teorii este şi acela că procentul de  4,74% din populaţie care nu manifestă o asemenea întelegere spontană este reprezentat de minorităţi naţionale, în special ungare, care de asemenea, nu înţeleg nici limba română. 

Studiul a fost demarat de autorităţile europene, în  încercarea de a cuantifica necesarul de traducători autorizaţi din limba  română, în "limba moldovenească". 

Dr. Lucian Munteanu  comentează:
De fapt, nu chiar toţi britanicii sunt idioţi. Premierul Camerun este genial ca om politic vizavi cu leprele din UE. O ştire de ultimă oră precizează  că în prezent faimoşii cercetători au ca preocupare predilectă aflarea cauzei (şi mai ales a scopului) pentru care toate insectele cunoscute au un număr par de picioare, adică cu soţ. Mirarea lor este că acest număr de piciare este divizibil întotdeauna cu 2, ba uneori şi cu 3, când numărul acestor picioare este 6! 

marți, 8 ianuarie 2013

RENUNŢARE

                                       

 RENUNŢARE


De fapt tema ar trebui tratată la plural. Pentru că nu există  de-a lungul vieţii o singură renunţare. Nici nu există un moment anume al acestui proces, care se manifestă ca o frustrare, ca un complex:. al neputinţei.                                
Pentru neavizaţi, ca şi pentru superficiali, renunţarea este socotită un apanaj al vârstei înaintare şi s-ar reduce – de cele mai multe ori – la dizabilităţile fizice. Se apreciază că starea fizică precară a individului de vârsta a treia, ar determina scăderea tonusului psihic, a interesului pentru rezolvarea până şi a problemelor zilnice… De aici şi până la ideea (falsă!) că oricine trece de un  anumit număr de ani, devine ipso facto, dependent., nu mai este decât un pas. Dependent de familie, de societate. Fie ea, societatea, reprezentată de instituţii de stat  sau particulare. Şi deoarece renunţătorii sunt uşor de manipulat, iată că şi partidele (măcar unele din ele), se înscriu printre samaritenii milostivi… 
Decrepitudinea fizică legată de vârstă, nu este singura cauză a renunţării. Pentru că această atitudine poate interveni la orice moment al existenţei noastre, Atunci când ne întrebăm de ce renunţăm la atitudine fermă, trebuie şi alţi factori pertrbatori :lipsa de instruire în şcoală; proliferarea unor practici religioase, care promovează fie predestinarea („ce ţi-e scris, în frunte ţi-e pus”), fie că „providenţa” care locuieşe în cer, preia „răspunderea pentru păcatele noastre” ori pe pământ. Toţi dictatorii cunoscuţi s-au condus după un pricipiu sistematizat de regimul hitlerist:
”fűhrerul gândeşte pentru tine!”
După această sumară punere în pagină, putem concluziona:
1.     Renunţarea este o formă păguboasă a pasivităţii.
2.     Inactivitatea este contra productivă.
3.     Pesimismul nu a rezolvat niciodată nimic.
4.     Gândirea  pozitivă s-a dovedit a fi benefică nu doar pentru armonia psihică interioară, ci şi pentru sănătatea fizică. Ştiut fiind faptul că optimistul nu se opreşte la gravitatea problemei. El caută soluţia optimă şi chiar o aplică.

Noru Silvan

Oradea, miercuri, 9 ianuarie 2013     

Mă văd de sus

              Mă văd de sus

 

Sunt chiar în mijlocul înmormântării
Nimci nu mă desparte de coşciugul
Ce va alimenta cu lemnul, rugul...
Lumină înaintea-înfăţişării

Sunt înfăţat în haine, cele bune
Păstrate de decenii-în naftalină
Cu o cămaşă albă de velină
Menită ca pe Hades să-l îmbune

Du-mă luntraşule! Că-ţi dau pitacul
Cu bonus, în valută, dacă vrei
De nu eşti mulţumit, te fete dracul!

Stai cool, e înhumare de terţine:
Toate visările, cu drept temei,
Iubirea care-a explodat în mine

     Noru Silvan

Oradea, 25 decembrie,2012

Şi Mintea şi Iubirea

       Şi Mintea şi Iubirea

Eclesiastul ne descrie bine
Că-i fiecare timp în spaţiul lui.
Altfel istoria o ia hai-hui
Şi individul e pierdut de sine...

Nici eu nu sunt un ciceron cu vise.
Mă mişc între vocale şi consoane
Ca să atenuez din cele toane
Futilele idei de mult prescrise.

Ce Syrus Publius ne tot învaţă
În maxima-înţeleaptă despre lume
Conţine mult mai mult ca o povaţă:

Şi mintea şi iubirea cu temei
Oricât le socotim a fi de bune
Stau laolaltă numai pentru zei!


           
Noru Silvan